Trăncănescu

Daniel Mureşan

În politica românească contemporană, trancăneala fără rost a devenit o caracteristică tot mai des întâlnită în discursul public al politicienilor. Dar a vorbi fără rost nu e ceva nou la români. Vă voi reda un fragment din volumul „Politica de vorbe și omul politic”, publicat de Simion Mehedinți în anul 1920.

„Trăncănescu vorbește… Trăncănescu e deputat, ajunge ministru și-și blesteamă ceasul că nu s-a născut în vreo republică, spre a avea putință să ajungă și șef al vreunui stat…

Ce noroc pe Trăncănescu că nu l-a născut maică-sa peltic. Puțin să-i fi lipsit din vârful limbii și totul ar fi fost pierdut.

Acuma însă, îndemânatec prin sporul vorbii, după cum o balerină e virtuoasă prin agerimea piciorului, el trece în ochii multora drept om politic de seamă, bărbat de stat, luceafărul unui club al unui partid, iar în mintea sa… podoaba nestemată a unei țări întregi și a întregului neam.”

După aproape 100 de ani, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Politicienii bat câmpii. În Parlament, în conferințe de presă sau la televiziuni, politicienii își dau cu părerea. La orice subiect. Vor să pară că le știu pe toate, dezvăluie, analizează, combat. Eterna și fascinanta trăncăneală nu cunoaște limite. Vorbe goale, limbaj de lemn, clișee repetitive, dovada lipsei de cultură.

Campania electorală bate la ușă și politicienii își pregătesc discursurile interminabile și plictisitoare. Mai au în tolbă și ceva bancuri răsuflate, la care râd doar membrii de partid. S-a renunțat la orice dezbatere ideologică. Păi, ce dezbatere, dacă politicianul azi e de dreapta, mâine de stânga, iar săptămâna viitoare nu mai știe nici el pe ce planetă e. Nici măcar corupția nu mai e subiect de dezbatere. Ar fi culmea să dezbată viața lor de zi cu zi.

Datul cu părerea a devenit o obligație profesională pentru politicieni. Și la miezul nopții, dacă ar fi treziți în pijamale, ar răspunde la orice problemă. Bineînțeles că ar bate câmpii, dar ar răspunde. Politicienii nu mai știu să vorbească poporului. Ei știu doar să trăncănească. O problemă serioasă care scade încrederea în instituțiile democratice ale statului și în capacitatea clasei politice de a guverna în interesul cetățenilor. De cele mai multe ori, acceptăm trăncăneala. Trebuie să tragem politicianul de mânecă, să apărăm democrația. Să nu credem că totul ne-a picat din cer și că Dumnezeu ne ajută. Mai trebuie și luptat pentru democrație!